sigla Cuvintele lui Stefan
  • Cuvinte
  • Linii și hașuri
  • Povești
  • Rime
  • Newsletter

Vrajitoarea de la Iazul Mierlei

de Elizabeth George Speare

Tipărită la editura YoungART

Kit, o adolescentă de șaptesprezece ani, după moartea bunicului ei înstărit, e nevoită să facă o călătorie lungă, de pe insula Barbados până în Connecticut, într-o localitate numită Wethersfield. Pentru cei curioși, între aceste două puncte sunt peste 3400 de km, care acum se pot parcurge foarte rapid cu avionul, dar pe atunci, petreceai săptămâni întregi pe corabie. Fiindcă da, acțiunea acestei cărți are loc pe timpul când Connecticut era o colonie și în lume încă exista sclavie. Astfel ajunge Kit la rudele sale din America de Nord, care odată ce aud vestea morții bunicului ei, o primesc în casa lor.

Kit Tyler fusese crescută în Barbados, bunicul ei înstărit având o plantație și sclavi care să o îngrijească, dar după moartea acestuia, e nevoită să vândă tot pentru a-i plăti datoriile lăsate pe umerii moștenitorilor. Astfel, fără să mai dețină nimic altceva în afară de cufere cu haine și un bilet pe corabia Delfinul, pleacă înspre Connecticut unde cursul lucrurilor este cu totul altul. Este nevoită să reînvețe tot ceea ce știa, într-o colonie extrem de înapoiată, unde o femeie care știa să înoate era numită vrăjitoare și unde Kit își găsește talentul și menirea în ceea ce se pricepea cel mai bine, învățând copiii din Wethersfield cum să scrie ori să citească.

Dar nu îi e ușor, tot felul de obstacole apărându-i în cale, iar faptul că face vizite periodice la o bătrână care trăia singură, respinsă ca fiind văzută vrăjitoare, nu îi ușurează treaba lui Kit în lumea aceea atât de îndepărtată de zilele de azi, după părerea mea. Atât de demult încât, din zisele unuia dintre personajele cărții, se poate afla despre o anumite probă a apei, în care Vrăjitoarele adevărate plutesc întotdeauna, femeile nevinovate se duc la fund ca bolovanii, o probă ridicolă și sinistră din care reiese lipsa totală de educație ori cultură din acele vremuri. Să închei totuși într-o notă optimistă, cu care să vă ademenesc în a citi cartea aceasta, amintesc una dintre cele mai tentante vrăji ale bătrânei: prăjitura cu afine și-un pisic! 😊